Marcos 4

CFM vs ARC

Sair da comparação
ARC Almeida Revista e Corrigida 2009
1 Jesuh cu Galilee Tili kap ah thuzirh a thok sal. A sinih a tiangtu minung an tam tuk ruangah, lawng sungah a lut ih a to. Mipi pawl cu tili kap leilung ah an um.
1 E outra vez começou a ensinar junto ao mar, e ajuntou-se a ele grande multidão; de sorte que ele entrou e assentou-se num barco, sobre o mar; e toda a multidão estava em terra junto ao mar.
2 Cun tahṭhipnak pawl hmangin thu a zirh hnei ih, mipi pawl sinah:
2 E ensinava-lhes muitas coisas por parábolas e lhes dizia na sua doutrina:
3 “Ṭhangai in ngai uh! Thlaici vorhtu cu thlaici vorh dingah a feh.
3 Ouvi: Eis que saiu o semeador a semear.
4 Thlaici cu a vorh ih, a hrekkhat cu zalam tluan ah an ṭil ih vate pawl nih an ei.
4 E aconteceu que, semeando ele, uma
5 Thlaici hrekkhat cu lung tamnak hmun ah an ṭil ih leilung a sah lo ruangah thlaici cu an kho lohli.
5 E outra caiu sobre pedregais, onde não havia muita terra, e nasceu logo, porque não tinha terra profunda.
6 Asinain ni a hang suah tikah, ni nih a sat hnei ih an hram a thuk lo ruangah an rocar colh.
6 Mas, saindo o sol, queimou-se e, porque não tinha raiz, secou-se.
7 Thlaici hrekkhat cu hling lakah an ṭil. Hling cu a hang ṭhang ih thlaikho cu a khuh colh ruangah an vui thei lo.
7 E outra caiu entre espinhos, e, crescendo os espinhos, a sufocaram, e não deu fruto.
8 Thlaici dang pawl cu leiram ṭhatnak ah an ṭil. An hang ṭhang ih a let sawmthum, a let sawmruk, a let zakhat tiangin an vui thei,” tiah a sim hnei.
8 E outra caiu em boa terra e deu fruto, que vingou e cresceu; e um produziu trinta, outro, sessenta, e outro, cem.
9 Cun an sinah, “Theihnak naa a neitu nih thei seh,” tiah a ti.
9 E disse-lhes: Quem tem ouvidos para ouvir, que ouça.
10 Jesuh cu ama lawng a um laiah, a kiangkap um pawl le a dungthluntu hleinih pawl nih tahṭhipnak thu pawl an sut
10 E, quando se achou só, os que estavam junto dele com os doze interrogaram-no acerca da parábola.
11 Cun Jesuh nih an sinah, “Pathian Uknak thuthup cu nan sinah pek a i cem, asinain a leng mi pawl hrangah cu tahṭhipnak thawn sip a i,
11 E ele disse-lhes: A vós vos é dado saber os mistérios do Reino de Deus, mas aos que estão de fora todas
12 curuangah,
12 para que, vendo, vejam e não percebam; e, ouvindo, ouçam e não entendam, para que se não convertam, e lhes sejam perdoados os pecados.
13 Cun Jesuh nih an sinah, “Hivai tahṭhipnak hi nan cingthiam lo maw? Aitih cun zangtin tahṭhipnak hmahhmah cu nan cingthiam thok?
13 E disse-lhes: Não percebeis esta parábola? Como, pois, entendereis todas as parábolas?
14 Thlaici vorhtu nih Pathian thu a vorh.
14 O que semeia semeia a palavra;
15 Mi hrekkhat cu zalam tluan ih a ṭilmi thlaici mang an i. Thu cu an thei, asinain Seihtan a tiang lohli ih an sungih tuhmi thu cu a laksak hnei.
15 e os que estão junto ao caminho são aqueles em quem a palavra é semeada; mas, tendo eles a ouvido, vem logo Satanás e tira a palavra que foi semeada no coração deles.
16 Cumangin a hrekkhat cu lung tamnak hmun ih a ṭilmi thlaici mang an i. Pathian thu an theih cangin lungawi ngai in an cohlang lohli.
16 E da mesma sorte os que recebem a semente sobre pedregais, que, ouvindo a palavra, logo com prazer a recebem;
17 Asinain anma ah hrilhhram an neih lo ruangah reilote kau a daih. Cun Pathian thu ruangih harsatnak le hremnak a tian tikah Pathian an phatsan.
17 mas não têm raiz em si mesmos; antes, são temporãos; depois, sobrevindo tribulação ou perseguição por causa da palavra, logo se escandalizam.
18 Mi hrekkhat cu hling lakih a ṭilmi thlaici mang an i. Pathian thu cu an thei,
18 E os outros são os que recebem a semente entre espinhos, os quais ouvem a palavra;
19 asinain leitlun nunnak thu ih donharnak, let duhnak le thil dang duhnak pawl nih, Pathian thu cu a khuh ruangah an vui thei lo.
19 mas os cuidados deste mundo, e os enganos das riquezas, e as ambições de outras coisas, entrando, sufocam a palavra, e fica infrutífera.
20 Asinain mi hrekkhat cu leiram ṭhatnak ih a ṭilmi thlaici mang an i. Pathian thu cu an thei, an cohlang ih a let sawmthum, a let sawmruk, a let zakhat tiangin an vui thei,” tiah a ti.
20 E os que recebem a semente em boa terra são os que ouvem a palavra, e
21 Cun Jesuh nih an sinah, “Mei-inn cu kho tang le ihkhun tangah siah a i kel maw? Mei-inn vannak ah siah a i ko lo maw?
21 E disse-lhes: Vem,
22 Zangahtihle phorh lo dingih thuhmi le lang nolhsal lo dingmi thuthup zangkhaw a um lo.
22 Porque nada há encoberto que não haja de ser manifesto; e nada se faz
23 Theihnak naa a neitu nih thei seh,” tiah a ti.
23 Se alguém tem ouvidos para ouvir, que ouça.
24 Cun Jesuh nih an sinah, “Nan theihmi thu hi ṭhaten ruat uh. Midang tahnak ih nan hmanmi mangin nan khaw tah nan i ve thok — cunakih tamsawn hman bet nan i thok.
24 E disse-lhes: Atendei ao que ides ouvir. Com a medida com que medirdes vos medirão a vós, e ser-vos-á ainda acrescentada.
25 Zangahtihle a neitu cu pek bet a i thok ih, a nei lo tu cu a neihsun hman laksak a i thok,” tiah a ti.
25 Porque ao que tem, ser-lhe-á dado; e, ao que não tem, até o que tem lhe será tirado.
26 Cun Jesuh nih, “Pathian Uknak cu, mi pakhat nih lo sungah thlaici a vorh ih,
26 E dizia: O Reino de Deus é assim como se um homem lançasse semente à terra,
27 ama cu zan ah a it ih sun ah a tho, cuvai lai ah thlaici cu ama ten a kho ih a ṭhang; zangah aitin a ṭhang thiam tih khaw a fiah lo.
27 e dormisse, e se levantasse de noite ou de dia, e a semente brotasse e crescesse, não sabendo ele como.
28 A ma ten leilung nih a ṭhang ter ih a thei ter, hmasabik ah hnah no a cerh ter, cule a vui ter ih netabik ah a fang a um ter.
28 Porque a terra por si mesma frutifica; primeiro, a erva, depois, a espiga, e, por último, o grão cheio na espiga.
29 Asinain a vui a cut tikah, cawlak can a cut i ruangah, a tacin thawn a la lohli tu mang a i,” tiah a ti.
29 E, quando foice, porque está chegada a ceifa.
30 Cun Jesuh nih, “Pathian Uknak cu zangtu thawn kan tahṭhim thok? Asihlole zangtu tahṭhipnak hmangin kan sim thok?
30 E dizia: A que assemelharemos o Reino de Deus? Ou com que parábola o representaremos?
31 Lo sungih vorhmi ṭangṭap ci mang a i. Ṭangṭap ci cu leitlun ih thlaici hmahhmah lakih a fate bik a i.
31 É como um grão de mostarda, que, quando se semeia na terra, é a menor de todas as sementes que há na terra;
32 Ṭangṭap ci cu vorh a ih tikah, a hang ṭhang ih thlaihnah dang hmahhmah nakin a hnem sawn. Tlangṭek hnem ngaingai a nei ih van ih vate pawl nih bu khaw an sa,” tiah a ti.
32 mas, tendo sido semeado, cresce, e faz-se a maior de todas as hortaliças, e cria grandes ramos, de tal maneira que as aves do céu podem aninhar-se debaixo da sua sombra.
33 An fiahthiam theinak dingah, Jesuh nih himang tahṭhipnak tamngai hmangin an sinah thu a sim.
33 E com muitas parábolas tais lhes dirigia a palavra, segundo o que podiam compreender.
34 Tahṭhipnak tello in an sinah thu a sim lo. Asinain anma lawng kau an um can ah, a dungthluntu pawl sinah zangtinkim a simfiang.
34 E sem parábolas nunca lhes falava, porém tudo declarava em particular aos seus discípulos.
35 Cuvai ni simla a kim tikah, Jesuh nih a dungthluntu pawl sinah, “Tili khatla ralah feh u sing,” tiah a ti.
35 E, naquele dia, sendo já tarde, disse-lhes: Passemos para a outra margem.
36 Cun mipi pawl cu an ramta; Jesuh cu lawng sungah a to cia ih an feh pit. Lawng dang pawl khaw cuva ah an um ve.
36 E eles, deixando a multidão, o levaram consigo, assim como estava, no barco; e havia também com ele outros barquinhos.
37 Cun zil fak ngai in a zuang ciamco ih tisuar nih lawng cu a siatsuah ruangah lawng cu ti in a khat.
37 E levantou-se grande temporal de vento, e subiam as ondas por cima do barco, de maneira que já se enchia de água.
38 Jesuh cu lawng mei laah a um ih tokheng tlun ah a ihhmul. Cun an ṭhang ih, “Sayapa, kan riaral colh thok hi poi na ti lo maw?” tiah an ti.
38 E ele estava na popa dormindo sobre uma almofada; e despertaram-no, dizendo-lhe: Mestre, não te importa que pereçamos?
39 Jesuh cu a hang tho ih zil cu a tai, cule tisuar sinah, “Dai i! Um zirziar!” tiah thu a pe. Cun zil cu a zuang i lo ih a dai ṭhipṭhep.
39 E ele, despertando, repreendeu o vento e disse ao mar: Cala-te, aquieta-te. E o vento se aquietou, e houve grande bonança.
40 Jesuh nih a dungthluntu pawl sinah, “Zangruangah aitluk lawmlam in nan ṭih? Zupnak nan nei rih lo maw?” tiah a ti hnei.
40 E disse-lhes: Por que sois tão tímidos? Ainda não tendes fé?
41 Cun an ṭih tuk lawmlam ih pakhat le pakhat, “Hi pa hi zangtumang minung zetzo a i si na, zil le tisuar hman nih a thu an ngai?” tiah an ti fa.
41 E sentiram um grande temor e diziam uns aos outros: Mas quem é este que até o vento e o mar lhe obedecem?

Ler em outra tradução

Comparar com outra