Mateus 9
SIL vs ACF
1 Ŋii nɛ Yesu sii juu liiŋ daboro a miira chol a mu u jaŋ,
1 E, entrando no barco, passou para o outro lado, e chegou à sua cidade. E eis que lhe trouxeram um paralítico, deitado numa cama.
2 di niaa chuŋ gbɛriku kubala si piŋ u bɔsɔ nyuŋ a kaa kɔ Yesu teeŋ. Yesu si na ari ba ŋaau yarida woruŋ, u bula pi gbɛriku-la a bul, “Sí fawulluŋ fá mi bii, mi joŋ ŋ haachɛba chɛŋ nɛ.”
2 E Jesus, vendo a fé deles, disse ao paralítico: Filho, tem bom ânimo, perdoados te são os teus pecados.
3 Ŋii nɛ Wia teniŋ kerichiba-la dɔŋsuŋ pipiɛsɛ dɔŋɔ a bul, “Baala deeŋ tuusɛ Wia joŋŋoo nɛ.”
3 E eis que alguns dos escribas diziam entre si: Ele blasfema.
4 Ama Yesu jiŋ wii-la ba fa síi biinu a piɛsɛba a bul, “Bɛɛ nɛ tii maa biinɛ wu-bɔmuŋ deeŋ?
4 Mas Jesus, conhecendo os seus pensamentos, disse: Por que pensais mal em vossos corações?
5 Mi si jaŋ bul di mi joŋ u haachɛba chɛu nɛ koo mi si jaŋ bul duu sii a chuoli u bɔsɔ a viiri, ba tuɔŋ kubɛɛ nɛ ŋaa mɔli?
5 Pois, qual é mais fácil? dizer: Perdoados te são os teus pecados; ou dizer: Levanta-te e anda?
6 Mi jaŋ dagɛma ari mi-na Nuhuobiine Bie kɛŋ doluŋ dunia lɛ di mi wuo joŋ haachɛba chɛ niaa.” Ŋii nɛ u bula pi gbɛriku-la a bul, “Sii a joŋ ŋ bɔsɔ a mu dia.”
6 Ora, para que saibais que o Filho do homem tem na terra autoridade para perdoar pecados (disse então ao paralítico): Levanta-te, toma a tua cama, e vai para tua casa.
7 Baal-la guu duori a sii a mu dia.
7 E, levantando-se, foi para sua casa.
8 Ni-daŋ-la si na ŋii, fawulluŋ kɛŋba. Ba dɛnnɛ Wia ari u si wuo joŋ doluŋ ŋii a pi nuhuobiinee.
8 E a multidão, vendo isto, maravilhou-se, e glorificou a Deus, que dera tal poder aos homens.
9 Yesu si lii lee-la aa vɛŋ, u na laŋpoo lilaaru kubala baa yirɛ Matiu. U fa hɔŋ u tiŋtinni-dia lɛ nɛ. Ŋii nɛ Yesu yiru a bula pu duu sii to u hariŋ. U sii a to u hariŋ.
9 E Jesus, passando adiante dali, viu assentado na alfândega um homem, chamado Mateus, e disse-lhe: Segue-me. E ele, levantando-se, o seguiu.
10 Ŋii nɛ Yesu juu Matiu dia, ba di u haritooroo kala, a hɔnɔ didii kiaa. Laŋpoo lilaaraa yuga ari haachɛ diiree ma a kɔ, ba kala didii kialiŋ.
10 E aconteceu que, estando ele em casa sentado à mesa, chegaram muitos publicanos e pecadores, e sentaram-se juntamente com Jesus e seus discípulos.
11 Farisii tiŋŋaa dɔŋsuŋ naba a piɛsɛ Yesu haritooroo a bul, “Bɛɛ nɛ tii ma kuhiaŋ ari laŋpoo lilaaraa ari haachɛ diiree kala hɔnɔ didii kiaa?”
11 E os fariseus, vendo isto, disseram aos seus discípulos: Por que come o vosso Mestre com os publicanos e pecadores?
12 Yesu nii wii-la ba si bula a miira bula piba a bul, “Nialiŋ si kɛŋ yarifiɛlaa, ba bi daalusuŋ ŋiŋaara ka chɛ, see nialiŋ síi wiilu.
12 Jesus, porém, ouvindo, disse-lhes: Não necessitam de médico os sãos, mas, sim, os doentes.
13 Má mu a beŋ Wia teniŋ tuɔŋ a na wii-la ba si ŋmuŋsa bubuɔŋ. Ba ŋmuŋsa,
13 Ide, porém, e aprendei o que significa: Misericórdia quero, e não sacrifício. Porque eu nào vim a chamar os justos, mas os pecadores, ao arrependimento.
14 Ŋii nɛ Jɔɔŋ Wia lii-foori-la haritooroo kɔ Yesu teeŋ a piɛsu a bul, “Bɛɛ nɛ tii la di Farisii tiŋŋaa vuvɔɔ niiŋ aŋ ka ŋ haritooroo-na bi niiŋ vɔɔ?”
14 Então, chegaram ao pé dele os discípulos de João, dizendo: Por que jejuamos nós e os fariseus muitas vezes, e os teus discípulos não jejuam?
15 Ŋii nɛ Yesu piɛsɛba a bul, “Di nuu nɛ mu jaa haal kaa kɔ, ka ba duu naŋdɔŋsuŋ hɔŋ, u naŋdɔŋsu-la tuɔŋ jaŋ chei? Ai. Ama chɛɛ dɔŋ nɛ hɛ dimɛ, ba jaŋ kɛŋ baal-la kaa mu lee, aŋ ka di u naŋdɔŋsu-la vɔɔ niiŋ.”
15 E disse-lhes Jesus: Podem porventura andar tristes os filhos das bodas, enquanto o esposo está com eles? Dias, porém, virão, em que lhes será tirado o esposo, e então jejuarão.
16 Ŋii nɛ u bira magɛ namaga a piba a bul, “Nuu-kala bi jaŋ joŋ gɛripɛ-faliŋ a kaa tɔ gɛri-biniŋ. Ŋ nɛ ŋaa ŋii, ŋ jaŋ chei gɛri-falii-la.
16 Ninguém deita remendo de pano novo em roupa velha, porque semelhante remendo rompe a roupa, e faz-se maior a rotura.
17 Ŋii titia nɛ nuu ma bi jaŋ joŋ si-huoŋ a hɛ pupoi-kpaaŋ lɛ. Ŋ nɛ ŋaa ŋii, pupoi-la jaŋ yɛrɛ, di siŋ-la kala bisa ta. Si-huoŋ maga di ŋ joŋu hɛ pupoi-zɔmuŋ lɛ nɛ, di siŋ-la ari pupoi-la kala zɔŋ.”
17 Nem se deita vinho novo em odres velhos; aliás rompem-se os odres, e entorna-se o vinho, e os odres estragam-se; mas deita-se vinho novo em odres novos, e assim ambos se conservam.
18 Yesu fa síi bul wiaa ŋii, Ju̱u tiŋŋaa kuhiaŋ kubala kɔ u teeŋ a tuu kpirimi u sipaaŋ aŋ bula pu a bul, “Mi tolo nɛ yie suu lɛɛlɛ, ama ku joŋ ŋ nisiŋ daŋu lɛ duu duori.”
18 Dizendo-lhes ele estas coisas, eis que chegou um chefe, e o adorou, dizendo: Minha filha faleceu agora mesmo; mas vem, impõe-lhe a tua mão, e ela viverá.
19 Ŋii nɛ Yesu to u hariŋ, ba di u haritooroo kala.
19 E Jesus, levantando-se, seguiu-o, ele e os seus discípulos.
20 Ba síi mu ŋii, di haal kubala ma hɛ dimɛ. U fa kɛŋ tiŋa jisiŋ fii ari balia nɛ, ka u pɔ u bi dɛrɛ. Ŋii nɛ u kɔ a bal Yesu hariŋ a digi u gɛriŋ niipiniŋ lɛ
20 E eis que uma mulher que havia já doze anos padecia de um fluxo de sangue, chegando por detrás dele, tocou a orla de sua roupa;
21 aŋ bul u titia lɛ, “Di mi nɛ digi u gɛriŋ maa, mi jaŋ duori.”
21 Porque dizia consigo: Se eu tão-somente tocar a sua roupa, ficarei sã.
22 Ŋii nɛ Yesu miira daasɛ a nau a bula pu a bul, “Mi tolo, sí fawulluŋ fá, ŋ yarida nɛ ŋaa ŋ duori.” Haal-la guu duori bua-la titia lɛ.
22 E Jesus, voltando-se, e vendo-a, disse: Tem ânimo, filha, a tua fé te salvou. E imediatamente a mulher ficou sã.
23 Ŋii nɛ ka Yesu-na juu Ju̱u tiŋŋaa kuhiaŋ-la dia. U jua di yo-daaraa china aa yel.
23 E Jesus, chegando à casa daquele chefe, e vendo os instrumentistas, e o povo em alvoroço,
24 Ŋii nɛ Yesu bula piba di nuu-kala lii, di tolo-la bi suba, di u ta piŋ doŋ nɛ. Ŋii nɛ ba kala mumɔmu.
24 Disse-lhes: Retirai-vos, que a menina não está morta, mas dorme. E riam-se dele.
25 Ama ba si kiri nialiŋ kala ba lii, Yesu mu juu tolo-la dia a kɛŋ u nisiŋ lɛ, u sii.
25 E, logo que o povo foi posto fora, entrou Jesus, e pegou-lhe na mão, e a menina levantou-se.
26 Wiiŋ deeŋ Yesu si ŋaa, u teeli tiŋtee-la kala.
26 E espalhou-se aquela notícia por todo aquele país.
27 Yesu si lii Ju̱u tiŋŋaa kuhiaŋ-la dia-la lɛ aa vɛŋ, ŋii nɛ nyulimaa balia sii a tuto u hariŋ aŋ faasa yirɛ a bula pu a bul, “Yesu, Devit nihiŋ, fála nennige.”
27 E, partindo Jesus dali, seguiram-no dois cegos, clamando, e dizendo: Tem compaixão de nós, filho de Davi.
28 Yesu si mu dia, nyulima-la baliamiŋ ma to u hariŋ juu dia-la. Ŋii nɛ u piɛsɛba a bul, “Ma ŋaa yarida ari mi jaŋ wuo ŋaa di ma duorii?” Ŋii nɛ ba bul, “Oo, la Tiina, la ŋaa yarida.”
28 E, quando chegou à casa, os cegos se aproximaram dele; e Jesus disse-lhes: Credes vós que eu possa fazer isto? Disseram-lhe eles: Sim, Senhor.
29 Ŋii nɛ Yesu digi ba siaa lɛ aŋ bul, “Ma si ŋaa yarida ari ŋii jaŋ ŋaa, mi jaŋ leŋ duu ŋaa.”
29 Tocou então os olhos deles, dizendo: Seja-vos feito segundo a vossa fé.
30 Ŋii nɛ ba siaa suri, ka Yesu bula piba ari siifiɛsiŋ a bul, “Ma sí wiiŋ deeŋ bula pi nuu-kala.”
30 E os olhos se lhes abriram. E Jesus ameaçou-os, dizendo: Olhai que ninguém o saiba.
31 Ama ba lii Yesu teeŋ a bul wii-la kala Yesu si ŋaa a teeli leriŋ kala.
31 Mas, tendo eles saído, divulgaram a sua fama por toda aquela terra.
32 Nyulima-la balia si lii dia-la lɛ Yesu fa si hɛ, niaa kɛŋ baal kubala si bi wiaa wuo bul a kaa kɔ u teeŋ.
32 E, havendo-se eles retirado, trouxeram-lhe um homem mudo e endemoninhado.
33 Ŋii nɛ Yesu kiri jima-la baal-la lɛ, baal-la suomo bubul wiaa. U ŋaa nuu-kala wu-kpuŋkpere. Ŋii nɛ ba bul di ba ha bi wiiŋ deeŋ yiri na Iziral lɛ.
33 E, expulso o demônio, falou o mudo; e a multidão se maravilhou, dizendo: Nunca tal se viu em Israel.
34 Ama Farisii tiŋŋaa bul ari jiŋsiŋ kuoro nɛ pu doluŋ duu kikiri jiŋ-bɔŋŋɔɔ ŋii.
34 Mas os fariseus diziam: Ele expulsa os demônios pelo príncipe dos demônios.
35 Ŋii nɛ Yesu sii gɔllɛ ta-balaa ari ta-biisiŋ kala a dagɛ niaa Wii-chuɔlɛ diisiŋ lɛ a bul Wia wu-zɔmɔ-la a tigɛ Wia kuorii-la lɛ aŋ pɛ vaarɛ niaa nyanyal-yiriba kala.
35 E percorria Jesus todas as cidades e aldeias, ensinando nas sinagogas deles, e pregando o evangelho do reino, e curando todas as enfermidades e moléstias entre o povo.
36 U fa si na ni-daŋ-la, nennige kala kɛnu. U na di wiaa nɛ faa walimɛba. Ba bi ba titia lɛ wuo pɛ, a nagɛ piesee si bi pie-daara kɛnɛ.
36 E, vendo as multidões, teve grande compaixão delas, porque andavam cansadas e desgarradas, como ovelhas que não têm pastor.
37 Ŋii nɛ u bula pi u haritooroo a bul, “Ku-kumaa yuga nɛ baga lɛ di ba kuŋ, ama tiŋtinnaa bi yugɛ di ba kuŋ kialiŋ.
37 Então, disse aos seus discípulos: A seara é realmente grande, mas poucos os ceifeiros.
38 Má saa sul baga-la tiina duu hɛ tiŋtinnaa yugɛ di ba tiŋ tiŋtimii-la.”
38 Rogai, pois, ao Senhor da seara, que mande ceifeiros para a sua seara.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?