Mateus 22

SIL vs ARC

Sair da comparação
ARC Almeida Revista e Corrigida 2009
1 Ŋii nɛ Yesu bira magɛ namaga dɔŋɔ a didagɛ niaa.
1 Então, Jesus, tomando a palavra, tornou a falar-lhes em parábolas, dizendo:
2 U si, “Wia kuorii-la nagɛ kuoru kubala nɛ. U bie jaa haala. Ŋii nɛ u ŋaa ba gbigbieli ha-jaari gbiele a ŋaa ba yirɛ niaa di ba kɔ gbiele-la.
2 O Reino dos céus é semelhante a um certo rei que celebrou as bodas de seu filho.
3 Ba si ŋaa kudiile-la dɛrɛ, u tiŋ u tiŋtinnaa di ba mu yirɛ nialiŋ u si yira, ari ba ŋaa siri di ba gbieli gbiele-la nɛ. Ba si mu yirɛba, ba via.
3 E enviou os seus servos a chamar os convidados para as bodas; e estes não quiseram vir.
4 Ŋii nɛ u bira tiŋ u tiŋtinnaa dɔŋsuŋ di ba mu bula pi nialiŋ u si yira di ba kpu nɛ-belliŋ ari nɛ-niiniŋ kala nɛ a ŋaa kudiile-la dɛrɛ, di ba kɔ ha-jaari gbiele-la.
4 Depois, enviou outros servos, dizendo: Dizei aos convidados: Eis que tenho o meu jantar preparado, os meus bois e cevados
5 Ŋii nɛ nialiŋ u si yira bira via di ba mu aŋ titiŋ ba tiŋtiŋŋaa. Dɔŋɔ sii mu u baga, dɔŋɔ ma sii mu u kiaa di-yalliŋ.
5 Porém eles, não fazendo caso, foram, um para o seu campo, e outro para o seu negócio;
6 Ka dɔŋsuŋ ma kɛsɛ kuoro dia tiŋtinna-la a ŋmooba aŋ kpuba.
6 e, os outros, apoderando-se dos servos, os ultrajaram e mataram.
7 Ŋii nɛ kuoru-la na baaniŋ a ta u laali-yuoroo. Ba mu kpu nialiŋ si kpu u dia tiŋtinna-la aŋ nyigɛ ba taŋ kala.
7 E o rei, tendo notícias e, enviando os seus exércitos, destruiu aqueles homicidas, e incendiou a sua cidade.
8 Ŋii nɛ u yirɛ u tiŋtinnaa dɔŋsuŋ a bira bula piba, ‘Mi gbiele kudiile-la ŋaa siri nɛ, ama nialiŋ mi si yira bi maga di ba kɔ gbiele-la.
8 Então, disse aos servos: As bodas, na verdade, estão preparadas, mas os convidados não eram dignos.
9 Má saa lii mu woŋbii-porunuŋ a yirɛ nialiŋ kala ma si na dimɛ a bula piba di ba kɔ a dii kudiile-la.’
9 Ide, pois, às saídas dos caminhos e convidai para as bodas a todos os que encontrardes.
10 Ŋii nɛ tiŋtinna-la lii woŋbii-porunu-la a yirɛ nialiŋ kala ba si na lee-la, ni-zɔŋŋɔɔ ari ni-bɔŋŋɔɔ kala. Ŋii nɛ ba kala ku juu su̱ dia-la lɛ ba fa síi gbieli gbiele-la.
10 E os servos, saindo pelos caminhos, ajuntaram todos quantos encontraram, tanto maus como bons; e a festa nupcial ficou cheia de convidados.
11 Ŋii nɛ kuoru-la juu duu na nialiŋ si kɔ a na baal kubala duu bi ha-jaari gbiele gɛriŋ laala.
11 E o rei, entrando para ver os convidados, viu ali um homem
12 U piɛsu a bul, ‘Mi naŋdɔŋ, ɛɛ nɛ ŋ ŋaa ku juu daha aŋ bi ha-jaari gbiele gɛriŋ laala?’ Baal-la tɔrɛ u niiŋ.
12 E disse-lhe: Amigo, como entraste aqui, não tendo veste nupcial? E ele emudeceu.
13 Ŋii nɛ kuoru-la bula pi u tiŋtinnaa a bul, ‘Má kɛŋ baala deeŋ a vɔɔ u nisaa ari u naasiŋ a joŋu yuo ta jeeŋ hariŋ birimiŋ tuɔŋ duu pina yiyel aŋ didiŋ u nyilaa.’ ”
13 Disse, então, o rei aos servos: Amarrai-o de pés e mãos, levai-o e lançai-
14 Ŋii nɛ Yesu bula dɛrɛ aŋ bul, “Ba yie yirɛ niaa yugɛ nɛ, ama ba tuɔŋ ba yie tuɔsɛ niaa baŋmɛnɛ nɛ.”
14 Porque muitos são chamados, mas poucos, escolhidos.
15 Ŋii nɛ Farisii tiŋŋaa sii lii a vuurɛ ŋii ba si jaŋ magisɛ Yesu a bɛrɛ kɛnu ari wu-piɛsaa. Ŋii nɛ ba tiŋ ba haritooroo dɔŋsuŋ ari Hɛrɔd ma haritooroo dɔŋsuŋ di ba mu Yesu teeŋ.
15 Então, retirando-se os fariseus, consultaram entre si como o surpreenderiam em alguma palavra.
16 Ŋii nɛ ba kɔ u teeŋ a piɛsu a bul, “La kuhiaŋ, la jima di ŋ kɛŋ wutitii nɛ a didagɛ Wia tonuŋ woŋbii-titii-la. Ŋ sipaaŋ tuo nuu lɛ. Ŋ bi ni-bal síi ka fá.
16 E enviaram-lhe os seus discípulos, com os herodianos, dizendo: Mestre, bem sabemos que és verdadeiro e ensinas o caminho de Deus, segundo a verdade, sem te importares com quem quer que seja, porque não olhas à aparência dos homens.
17 Saa bula pila ari u ŋaa woŋbii nɛɛ di la ti̱ŋ laŋpoo a pi Rom tiŋteeŋ kuori-baliŋ ba síi yirɛ Siiza? Ɛɛ nɛ ŋ ma biinɛ?”
17 Dize-nos, pois, que te parece: é lícito pagar o tributo a César ou não?
18 Yesu fa jiŋ ba tuɔbiiŋ-bɔmɔ-la nɛ a bula piba a bul, “Ma kaŋfugi timma! Bɛɛ nɛ tii maa magisɛmi?
18 Jesus, porém, conhecendo a sua malícia, disse: Por que me experimentais, hipócritas?
19 Má kɛŋ ma laŋpo-la moribiiŋ kaa kɔ di mi bee na.”
19 Mostrai-me a moeda do tributo. E eles lhe apresentaram um dinheiro.
20 Ba kɛŋ dɔŋɔ kaa kɔ. Ŋii nɛ u piɛsɛba, “Kubɛɛ nyuŋ nɛ hɛ dimɛ? Kubɛɛ yiriŋ ma nɛ ba tuuro hɛ moribii-la lɛ?”
20 E ele disse-lhes: De quem é esta efígie e
21 Ŋii nɛ ba bul di Siiza yiriŋ nɛ. U bula piba a bul, “Tɔɔ, má joŋ Rom tiŋteeŋ kuori-bal-la kiaa pu aŋ joŋ Wia ma kiaa pu.”
21 Disseram-lhe eles: De César. Então, ele lhes disse: Dai, pois, a César o que
22 Yesu si bul ŋii, u ŋaaba wu-kpuŋkpere ba sii viiri.
22 E eles, ouvindo isso, maravilharam-se e, deixando-o, se retiraram.
23 Chɛɛ-la titia nialiŋ dɔŋsuŋ ba síi yirɛ Sadusii tiŋŋaa, ba kɔ u teeŋ. Sadusii tiŋŋaa yie si di nuu nɛ suba, u bira bi sii. Ba piɛsu wiaa a bul,
23 No mesmo dia, chegaram junto dele os saduceus, que dizem não haver ressurreição, e o interrogaram,
24 “La kuhiaŋ, Moosis fa si di baala nɛ jaa haala, di haal-la ari baal-la nɛ bi bii lula, aŋ ka di baal-la suu, u maga di u ŋaana joŋ yo-haal-la jaa nɛ. Di u lul biiriŋ pi u maala-la si suba, biiri-la jaŋ chiŋ u nyuŋ lɛ.
24 dizendo: Mestre, Moisés disse: Se morrer alguém, não tendo filhos, casará o seu irmão com a mulher dele e suscitará descendência a seu irmão.
25 Naaŋbiiriŋ balipɛ nɛ fa hɛ dimɛ. Ba kala ŋaa baalaa. Ba naaŋ kubala, ba nyimma kubala. Ba kuhiaŋ jaa haala. Ba di haal-la bi bii lula, aŋ ka u suu. U si suba, u ka haal-la a pi u ŋaana dɔŋɔ nɛ.
25 Ora, houve entre nós sete irmãos; o primeiro, tendo casado, morreu e, não tendo descendência, deixou sua mulher a seu irmão.
26 Liamiŋ ma suu. Torimuŋ tiina ma joŋ haal-la jaa. U ma ŋii titia nɛ. Naaŋbiiri-la balipɛ kala nɛ jaa haal-la. U bi lula.
26 Da mesma sorte, o segundo, e o terceiro, até ao sétimo;
27 Ŋii hariŋ lɛ nɛ haal-la ma titia suu.
27 por fim, depois de todos, morreu também a mulher.
28 Tapulii-la niaa si jaŋ sii suuŋ lɛ, baalaa deeŋba balipɛ tuɔŋ, kubɛɛ nɛ jaŋ tii haal-la? Ba kala balipɛ nɛ jaau.”
28 Portanto, na ressurreição, de qual dos sete será a mulher, visto que todos a possuíram?
29 Ŋii nɛ Yesu bula piba a bul, “Ma bi Wia teniŋ jiŋ. Ma ma bi Wia doluŋ jiŋ. Ŋii nɛ tii ma yeŋŋi.
29 Jesus, porém, respondendo, disse-lhes: Errais, não conhecendo as Escrituras, nem o poder de Deus.
30 Tapulii-la niaa si jaŋ sii suuŋ lɛ, baalaa bira bi jaŋ jaa haalaa, haalaa ma bira bi jaŋ jaa balaba. Ba kala jaŋ nagɛ Wia tiŋdaaraa si hɛ Wia-jaŋ lɛ.”
30 Porque, na ressurreição, nem casam, nem são dados em casamento; mas serão como os anjos no céu.
31 Ŋii nɛ Yesu bula piba a bul, “Na ma piɛsɛmi nialiŋ si jaŋ sii suuŋ lɛ wiaa nɛ. Ma bi karimɛ wialiŋ Wia fa si bula pi niaa u teniŋ lɛɛ?
31 E, acerca da ressurreição dos mortos, não tendes lido o que Deus vos declarou, dizendo:
32 U fa si duu nɛ ŋaa Abiraham Wia ari Aizik Wia ari Jekɔb kala Wia. (Bua-la lɛ u si bul ŋii di Abiraham ari Aizik ari Jekɔb fa suba nɛ.) Wiaa deeŋba u si bula, ba bubuɔŋ nɛ di Abiraham ari Aizik ari Jekɔb bira sii suuŋ lɛ nɛ a hɛ Wia kuorii-la tuɔŋ. Wia bi jaŋ wuo ŋaa nialiŋ si suba Wia, u ŋaa ni-weyee Wia nɛ.”
32 Eu sou o Deus de Abraão, o Deus de Isaque e o Deus de Jacó? Ora, Deus não é Deus dos mortos, mas dos vivos.
33 Ni-daŋ-la si nii ŋii u síi dagɛ niaa, u ŋaaba wu-kpuŋkpere.
33 E, as turbas, ouvindo isso, ficaram maravilhadas da sua doutrina.
34 Farisii tiŋŋaa si nia ari Yesu bul wiaa lo Sadusii tiŋŋaa ba ŋaa fuii, ba kala ku pɛ dɔŋɔ lɛ.
34 E os fariseus, ouvindo que ele fizera emudecer os saduceus, reuniram-se no mesmo lugar.
35 Ŋii nɛ Wia teniŋ kerichiba dɔŋɔ wiwalimɛ duu magisɛ Yesu a pipiɛsu wiaa.
35 E um deles, doutor da lei, interrogou-o para o experimentar, dizendo:
36 U piɛsɛ Yesu a bul, “Kuhiaŋ, wialiŋ Wia si dagɛ niaa baa to, kubɛɛ nɛ ŋaa ba tuɔŋ siifiaŋ wiiŋ?”
36 Mestre, qual é o grande mandamento da lei?
37 Ŋii nɛ Yesu bul, “‘Kɛŋ ŋ tuɔŋ kala ari ŋ tuɔbiinaa kala ari ŋ wii-wii-kala a cho ŋ Tiina Wia.’
37 E Jesus disse-lhe: Amarás o Senhor, teu Deus, de todo o teu coração, e de toda a tua alma, e de todo o teu pensamento.
38 Wialiŋ Wia si dagɛ niaa baa to, ba tuɔŋ wu-baliŋ ari ba tuɔŋ buŋbuŋ nɛ ŋii ari ba tuɔŋ siifiaŋ wiiŋ nɛ ŋii.
38 Este é o primeiro e grande mandamento.
39 Wu-liamiŋ ma nɛ ŋla: ‘Cho ŋ dɔŋɔ tiina ari ŋ si cho ŋ titia ŋii.’
39 E o segundo, semelhante a este, Amarás o teu próximo como a ti mesmo.
40 Wialiŋ Moosis fa si ŋmuŋsa bil di niaa tuto ari wialiŋ kala nialiŋ síi bul wiaa, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ, ba kala lii wiaa deeŋba baliamiŋ tuɔŋ nɛ.”
40 Desses dois mandamentos dependem toda a lei e os profetas.
41 Farisii tiŋŋaa ha si hilimi ŋii, Yesu ma piɛsɛba a bul,
41 E, estando reunidos os fariseus, interrogou-os Jesus,
42 “Bɛɛ nɛ ma biinɛ Kirisito, nii-la Wia si liisa wiaa? Kubɛɛ doho nuu nɛ u ŋaa?” Ŋii nɛ ba bul duu ŋaa Devit doho nuu nɛ.
42 dizendo: Que pensais vós do Cristo? De quem é filho? Eles disseram-lhe: De Davi.
43 Ŋii nɛ Yesu bira piɛsɛba a bul, “Bɛɛ nɛ saa tii Wia Diŋ-zɔŋ-la fa dagɛ Devit duu kɛnu yirɛ u Tiina?
43 Disse-lhes ele: Como é, então, que Davi, em espírito, lhe chama Senhor, dizendo:
44 Ŋla nɛ u bul:
44 Disse o Senhor ao meu Senhor: Assenta-te à minha direita, até que eu ponha os teus inimigos por escabelo de teus pés.
45 Devit titia si yirɛ nia deeŋ u Tiina, ɛɛ nɛ saa u jaŋ wuo ŋaa u nihiŋ duŋduŋa?”
45 Se Davi, pois, lhe chama Senhor, como é seu filho?
46 Yesu si bul ŋii, nuu-kala bira bi wii wuo bul. A chiŋ tapulii-la kala a kaa mu, nuu-kala ma bira bi nyu-duoŋ kɛnɛ duu piɛsu wii-kala.
46 E ninguém podia responder-lhe uma palavra, nem, desde aquele dia, ousou mais alguém interrogá-lo.

Ler em outra tradução

Comparar com outra