Marcos 9

SIL vs ARIB

Sair da comparação
ARIB Almeida Revisada Imprensa Bíblica
1 Ŋii nɛ Yesu bira bula pi u haritooro-la a bul, “Wutitii nɛ mi bulaa pima, niaa dɔŋsuŋ hɛ dimɛ, ba bi jaŋ suu, see di ba na Wia kuorii-la china dɛrɛ ari doluŋ, ka di ba-na suu.”
1 Disse-lhes mais: Em verdade vos digo que, dos que aqui estão, alguns há que de modo nenhum provarão a morte até que vejam o reino de Deus já chegando com poder.
2 Tapulaa balidu si ku bal, Yesu kɛŋ Piita ari Jeems ari Jɔɔŋ, ba duŋduŋa, a kaa mu jil peel-bal kubala nyuŋ. Ba beŋ ba sipaaŋ a na Yesu duu birima.
2 Seis dias depois tomou Jesus consigo a Pedro, a Tiago, e a João, e os levou à parte sós, a um alto monte; e foi transfigurado diante deles;
3 U gɛnniŋ kala pullɛ kiŋkɛŋ a tutul. Gɛri-chɛsɛru kala bi jaŋ wuo chɛsɛ gɛnniŋ di ba pulla nagɛ ŋii.
3 as suas vestes tornaram-se resplandecentes, extremamente brancas, tais como nenhum lavandeiro sobre a terra as poderia branquear.
4 Ilaaja ari Moosis ku lii ba sipaaŋ a china bubul wiaa Yesu teeŋ.
4 E apareceu-lhes Elias com Moisés, e falavam com Jesus.
5 Ŋii nɛ Piita bula pi Yesu a bul, “La kuhiaŋ, u ŋaa wu-zɔŋ nɛ ari la si hɛ daha. Leŋ di la hɛ lɛŋŋɛɛ batori, di ŋ kɛŋ dɔŋɔ, di Moosis ma kɛŋ dɔŋɔ, di Ilaaja ma kɛŋ dɔŋɔ.”
5 Pedro, tomando a palavra, disse a Jesus: Mestre, bom é estarmos aqui; façamos, pois, três cabanas, uma para ti, outra para Moisés, e outra para Elias.
6 Fawulluŋ fa kɛŋba nɛ woruŋ. Ŋii nɛ tii u bul ŋii. U bi jiŋ wii-la kala u si jaŋ bul.
6 Pois não sabia o que havia de dizer, porque ficaram atemorizados.
7 Ŋii nɛ duoŋbiliŋbaaniŋ ku tɔba. Ka yiikoro kubala lii duoŋbiliŋbaaŋ-la tuɔŋ a bubul, “Mi Bii-chooluŋ nɛ ŋla. Má jegile nii u teeŋ.”
7 Nisto veio uma nuvem que os cobriu, e dela saiu uma voz que dizia: Este é o meu Filho amado; a ele ouvi.
8 Ba nii yiikoro deeŋ a miira daasɛ. Ba bi nuu-kala na see Yesu duŋduŋa.
8 De repente, tendo olhado em redor, não viram mais a ninguém consigo, senão só a Jesus.
9 Ba si lii peel-la nyuŋ kuu tuu, ŋii nɛ Yesu bula piba a bul, “Mi bí chɛ di ma bul wii-la ma si na, see di mi-na, Nuhuobiine Bie sii suuŋ lɛ.”
9 Enquanto desciam do monte, ordenou-lhes que a ninguém contassem o que tinham visto, até que o Filho do homem ressurgisse dentre os mortos.
10 Ŋii nɛ ba sɛi a kɛŋ wii-la ba tuɔŋ aŋ pipiɛsɛ dɔŋɔ, “U si jaŋ sii suuŋ lɛ, u bubuɔŋ nɛ bɛɛ?”
10 E eles guardaram o caso em segredo, indagando entre si o que seria o ressurgir dentre os mortos.
11 Ŋii nɛ ba piɛsɛ Yesu, “Bɛɛ nɛ tii Wia teniŋ kerichiba bul ari Ilaaja nɛ jaŋ laa sipaaŋ kɔ, aŋ ka di Wia Bie-na kɔ?”
11 Então lhe perguntaram: Por que dizem os escribas que é necessário que Elias venha primeiro?
12 U bula piba a bul, “Wutitii, Ilaaja jaŋ sɛnɛ laa sipaaŋ kɔ a kɛŋ kuŋ-kala wasa bil. Ba saa ŋmuŋsa bil Wia teniŋ tuɔŋ a mu tigɛ Nuhuobiine Bie lɛ duu jaŋ na hɛɛŋ kiŋkɛŋ, di ba jaŋ benu a nagɛ ni-pɛi. Bɛɛ nɛ tii ba ŋmuŋsɛ ŋii?
12 Respondeu-lhes Jesus: Na verdade Elias havia de vir primeiro, a restaurar todas as coisas; e como é que está escrito acerca do Filho do homem que ele deva padecer muito a ser aviltado?
13 Lɛɛlɛ mi jaŋ bula pima ari Ilaaja paala kɔ nɛ. Ba ŋaau ŋii kala ba síi chɛ. Ba fa ŋmuŋsɛ ŋii nɛ a tigɛu lɛ Wia teniŋ tuɔŋ.”
13 Digo-vos, porém, que Elias já veio, e fizeram-lhe tudo quanto quiseram, como dele está escrito.
14 Ba si ku yi haritooroo ku-kaana-la di niaa yuga a hilimi dimɛ. Ba di Wia teniŋ kerichiba kɛŋ wiaa lilɛrɛ.
14 Quando chegaram aonde estavam os discípulos, viram ao redor deles uma grande multidão, e alguns escribas a discutirem com eles.
15 Nialiŋ si na Yesu duu kɔ, ba guu hiriki a sii fá a mu chemu a chuɔlu.
15 E logo toda a multidão, vendo a Jesus, ficou grandemente surpreendida; e correndo todos para ele, o saudavam.
16 Ŋii nɛ u piɛsɛba, “Wu-bɛɛ nɛ ma hilimi ŋii a kaa lilɛrɛ?”
16 Perguntou ele aos escribas: Que é que discutis com eles?
17 Nialiŋ dɔŋɔ bul, “La kuhiaŋ, mi bie nɛ mi kaa kɔ ŋ teeŋ. Jiŋ-bɔŋ nɛ kɛnu. U birimɛ taŋi.
17 Respondeu-lhe um dentre a multidão: Mestre, eu te trouxe meu filho, que tem um espírito mudo;
18 U yie ku kɛnu u tuu tel tiŋteeŋ, naŋtuɔ-fuŋfuga tɔ u niiŋ, u chichaŋ u nyilaa a teriki. La saa sul ŋ haritooroo di ba kiri jiŋ-bɔŋ-la u lɛ, ama ba bi wuo kiri.”
18 e este, onde quer que o apanha, convulsiona-o, de modo que ele espuma, range os dentes, e vai definhando; e eu pedi aos teus discípulos que o expulsassem, e não puderam.
19 Ŋii nɛ Yesu bula piba a bul, “Ma lɛɛlɛ niaa, ma bi yarida kɛnɛ. Ɛɛ nɛ mi jaŋ nyalimɛ a dieni ma teeŋ? Má kɛŋ bile kaa kɔ mi teeŋ.”
19 Ao que Jesus lhes respondeu: ó geração incrédula! até quando estarei convosco? até quando vos hei de suportar? Trazei-mo.
20 Ŋii nɛ ba kɛŋ bile kaa kɔ u teeŋ. Jiŋ-bɔŋ-la si ku na Yesu, u kɛŋ bile teriki, u tuu tel tiŋteeŋ a bibilimi, naŋtuɔ-fuŋfuga-la ku tɔ u niiŋ.
20 Então lho trouxeram; e quando ele viu a Jesus, o espírito imediatamente o convulsionou; e o endemoninhado, caindo por terra, revolvia-se espumando.
21 Ŋii nɛ Yesu piɛsɛ u nyimma, “Chɛ bɛɛ nɛ u suomiu lɛ?” U si, “U haŋbiiriŋ kala lɛ nɛ u suomi.
21 E perguntou Jesus ao pai dele: Há quanto tempo sucede-lhe isto? Respondeu ele: Desde a infância;
22 Bua dɔŋɔ u yie joŋu a lulo nyiniŋ lɛ ari liiŋ lɛ a chichɛ duu kpuu. Ŋ-na si wuo wii-na kala ŋiŋaa, fála nennige aŋ pɛla lɛ.”
22 e muitas vezes o tem lançado no fogo, e na água, para o destruir; mas se podes fazer alguma coisa, tem compaixão de nós e ajuda-nos.
23 Ŋii nɛ Yesu si di nii-la kala si ŋaa yarida, u jaŋ wuo ŋaa wii-na kala.
23 Ao que lhe disse Jesus: Se podes!-tudo é possível ao que crê.
24 Ŋii nɛ bile nyimma sii chiŋ a faasa bubuŋsi, “Mi ŋaa yarida, ama u bi yugɛ. Pɛmi lɛ di mi yarida yugɛ.”
24 Imediatamente o pai do menino, clamando, {com lágrimas} disse: Creio! Ajuda a minha incredulidade.
25 Ba si china bubul ŋii, niaa yuga a fá ku hilimi. Yesu ku na a bula pi jiŋ-bɔŋ-la ari siifiɛsiŋ a bul, “Jiŋ-taŋi, mi nɛ bula di ŋ leŋ bile. Pupɔ di ŋ maachie bira suu kɛŋ.”
25 E Jesus, vendo que a multidão, correndo, se aglomerava, repreendeu o espírito imundo, dizendo: Espírito mudo e surdo, eu te ordeno: Sai dele, e nunca mais entres nele.
26 Jiŋ-bɔŋ-la chiirɛ aŋ kɛnu teriki a ku leŋu, ka bile nagɛ duu suba. Nialiŋ jesiŋ kala bul di bile suba nɛ.
26 E ele, gritando, e agitando-o muito, saiu; e ficou o menino como morto, de modo que a maior parte dizia: Morreu.
27 Ama Yesu mu kɛŋ u nisiŋ lɛ u sii chiŋ.
27 Mas Jesus, tomando-o pela mão, o ergueu; e ele ficou em pé.
28 Ŋii nɛ Yesu ari u haritooroo juu dia. Ba luɔra piɛsu, “Bɛɛ nɛ tii la-na bi jiŋ-bɔŋ-la wuo kiri?”
28 E quando entrou em casa, seus discípulos lhe perguntaram à parte: Por que não pudemos nós expulsá-lo?
29 U bula piba, “Nuu-kala bi jiŋ-bɔŋ-la si nagɛ ŋii wuo kire tita, see u chuɔlɛ Wia woruŋ.”
29 Respondeu-lhes: Esta casta não sai de modo algum, salvo à força de oração {e jejum.}
30 Ŋii nɛ ba sii lii lee-la a mu to Galilii tiŋteeŋ. Yesu bi cho di nuu-kala jiŋ lee-la u si hɛ,
30 Depois, tendo partido dali, passavam pela Galiléia, e ele não queria que ninguém o soubesse;
31 bɛɛ wiaa uu dagɛ u haritooroo nɛ ari ba jaŋ kɛŋ u-na, Nuhuobiine Bie a hɛ niaa nisiŋ lɛ di ba kpuu, ka duu sii suuŋ lɛ tapulaa batori chɛɛŋ a kɛŋ miisiŋ.
31 porque ensinava a seus discípulos, e lhes dizia: O Filho do homem será entregue nas mãos dos homens, que o matarão; e morto ele, depois de três dias ressurgirá.
32 Ama ba fa bi jiŋ wii-la u si bula bubuɔŋ aŋ fifá fawulluŋ di ba piɛsu.
32 Mas eles não entendiam esta palavra, e temiam interrogá-lo.
33 Ŋii nɛ ba sii kɔ Kapɛnam. Ba si juu dia, Yesu piɛsɛ u haritooro-la a bul, “Bɛɛ kuŋ nɛ ma fa kaa lilɛrɛ woŋbiiŋ lɛ ŋii?”
33 Chegaram a Cafarnaum. E estando ele em casa, perguntou-lhes: Que estáveis discutindo pelo caminho?
34 Ŋii nɛ ba tɔrɛ ba niiŋ, bɛɛ wiaa ba fa kɛŋ ba tuɔŋ kuhiaŋ wiaa nɛ lilɛrɛ woŋbiiŋ lɛ.
34 Mas eles se calaram, porque pelo caminho haviam discutido entre si qual deles era o maior.
35 Ŋii nɛ Yesu hɔŋ aŋ yirɛ u haritooro-la fii ari balia a bula piba, “Nii-la síi chɛ duu ŋaa ma tuɔŋ kuhiaŋ, see duu ku ŋaa ma tuɔŋ haŋbie a timaa pi ma kala!”
35 E ele, sentando-se, chamou os doze e lhes disse: se alguém quiser ser o primeiro, será o derradeiro de todos e o servo de todos.
36 Ŋii nɛ u kɛŋ bii-bie a kaa ku bil ba tutuɔbaaniŋ a guoru aŋ bula piba a bul,
36 Então tomou uma criança, pô-la no meio deles e, abraçando-a, disse-lhes:
37 “Di nuu nɛ kɛŋ bii-bie deeŋ dɔŋɔ woruŋ a tiŋ mi wiaa, mi nɛ u kɛŋ woruŋ ŋii. Nii-la ma kala si kɛŋmi woruŋ, mi duŋduŋa dee u kɛŋ woruŋ ŋii. Nii-la si tiŋmi ma nɛ u kɛŋ woruŋ ŋii.”
37 Qualquer que em meu nome receber uma destas crianças, a mim me recebe; e qualquer que me recebe a mim, recebe não a mim mas àquele que me enviou.
38 Ŋii nɛ Jɔɔŋ bula pi Yesu a bul, “La kuhiaŋ, la na baal kubala duu kiri jiŋ-bɔŋŋɔɔ niaa lɛ ŋ doluŋ lɛ. La kiru duu sí ŋii ŋaa, bɛɛ wiaa u bi la dɔŋɔ ŋaa.”
38 Disse-lhe João: Mestre, vimos um homem que em teu nome expulsava demônios, e nós lho proibimos, porque não nos seguia.
39 Ama Yesu bula piba a bul, “Duu níi ŋaa ŋii, má bira síu kiru. Di nuu nɛ ŋaa wu-kpuŋkpere kala mi doluŋ lɛ, u chie bira bi jaŋ chei mi yiriŋ.
39 Jesus, porém, respondeu: Não lho proibais; porque ninguém há que faça milagre em meu nome e possa logo depois falar mal de mim;
40 Nii-la kala si bi la hariŋ lia, u ŋaa la dɔŋɔ nɛ.
40 pois quem não é contra nós, é por nós.
41 Wutitii mi bulaa pima, nii-la kala si joŋ gbaŋa ari liiŋ a pima a tiŋ ma síi tomi wiaa, u jaŋ laa u time.
41 Porquanto qualquer que vos der a beber um copo de água em meu nome, porque sois de Cristo, em verdade vos digo que de modo algum perderá a sua recompensa.
42 Nii-la kala si na haŋbiisi-la síi tomi dɔŋɔ a nyisu duu ŋaa wu-bɔmuŋ, u maga di ba joŋ nɔmuŋ a vɔɔ laalɛ u baŋŋa lɛ a joŋu yuo hɛ muga tuɔŋ. Di ba nɛ ŋaa ŋii, u nɛ jaŋ kpia u si weye.
42 Mas qualquer que fizer tropeçar um destes pequeninos que crêem em mim, melhor lhe fora que se lhe pendurasse ao pescoço uma pedra de moinho, e que fosse lançado no mar.
43 Di ŋ nisiŋ níi chɛ duu kɛniŋ hɛ haachɛ lɛ, kere ta. Ŋ si jaŋ juu Wia kuorii-la tuɔŋ ari na-kuuŋ, u nɛ kpia ŋ si kɛŋ na-pilimee aŋ juu Wia nyiniŋ. Lee-la nyiŋ-la bi jaŋ disɛ. [
43 E se a tua mão te fizer tropeçar, corta-a; melhor é entrares na vida aleijado, do que, tendo duas mãos, ires para o inferno, para o fogo que nunca se apaga.
44 Lee-la naŋchuɔlaa jaŋ dii ŋ yaraa deeŋ deeŋ a bi jaŋ suu, ka nyiŋ-la ma bi jaŋ disɛ.]
44 {onde o seu verme não morre, e o fogo não se apaga.}
45 Di ŋ naaŋ níi chɛ u kɛniŋ hɛ haachɛ lɛ, kere ta. Ŋ si jaŋ juu Wia kuorii-la tuɔŋ ari naa-kuuŋ, u nɛ kpia ba si jaŋ joŋuŋ yuo hɛ Wia nyiniŋ lɛ ari naa-pilimee. [
45 Ou, se o teu pé te fizer tropeçar, corta-o; melhor é entrares coxo na vida, do que, tendo dois pés, seres lançado no inferno.
46 Lee-la naŋchuɔlaa jaŋ dii ŋ yaraa deeŋ deeŋ a bi jaŋ suu, ka nyiŋ-la ma bi jaŋ disɛ.]
46 {onde o seu verme não morre, e o fogo não se apaga.}
47 Di ŋ siiŋ níi chɛ duu kɛniŋ hɛ haachɛ lɛ, liisa ta. Ŋ si jaŋ juu Wia kuorii-la tuɔŋ ari sii-togo, u nɛ kpia ba si joŋuŋ yuo hɛ Wia nyiniŋ lɛ ari siaa balia.
47 Ou, se o teu olho te fizer tropeçar, lança-o fora; melhor é entrares no reino de Deus com um só olho, do que, tendo dois olhos, seres lançado no inferno.
48 Lee-la naŋchuɔlaa jaŋ dii ŋ yaraa deeŋ deeŋ a bi jaŋ suu, ka nyiŋ-la ma bi jaŋ disɛ.
48 onde o seu verme não morre, e o fogo não se apaga.
49 Wia jaŋ leŋ di ŋ na hɛɛŋ aŋ-na na wu-zɔmuŋ.
49 Porque cada um será salgado com fogo.
50 Yisiŋ sima, ama di u nɛ sɛbisɛ, ŋ bira bi jaŋ wuo ŋaa duu siŋ. Má leŋ di ma tuɔsaa siŋ, ari yisiŋ si sima ŋii, aŋ leŋ di ma kala kɛŋ nii-bala.”
50 Bom é o sal; mas, se o sal se tornar insípido, com que o haveis de temperar? Tende sal em vós mesmos, e guardai a paz uns com os outros.

Ler em outra tradução

Comparar com outra