Marcos 4

SIL vs ARC

Sair da comparação
ARC Almeida Revista e Corrigida 2009
1 Ŋii nɛ Yesu miira mu hɔŋ Galilii muga-la niiŋ a didagɛ niaa. Niaa yugɛ a ku gollu chu. Ba si yuga ŋii nɛ, u sii mu juu liiŋ daboro tuɔŋ a hɔŋ liiŋ tuɔŋ. Ka nialiŋ hɔŋ muga niiŋ.
1 E outra vez começou a ensinar junto ao mar, e ajuntou-se a ele grande multidão; de sorte que ele entrou e assentou-se num barco, sobre o mar; e toda a multidão estava em terra junto ao mar.
2 Ŋii nɛ u magɛ namagaba a dagɛba wiaa yugɛ. U namagaba-la dɔŋɔ nɛ ŋla: U si,
2 E ensinava-lhes muitas coisas por parábolas e lhes dizia na sua doutrina:
3 “Má jegile nii mi teeŋ. Baal kubala nɛ sie a kɛŋ u ku-doho kaa lii duu misɛ.
3 Ouvi: Eis que saiu o semeador a semear.
4 U síi misɛ ŋii, ku-doho-la dɔŋsuŋ tel woŋbiiŋ tuɔŋ. Diibiisiŋ ku tuɔsa dii.
4 E aconteceu que, semeando ele, uma
5 — ausente —
5 E outra caiu sobre pedregais, onde não havia muita terra, e nasceu logo, porque não tinha terra profunda.
6 — ausente —
6 Mas, saindo o sol, queimou-se e, porque não tinha raiz, secou-se.
7 Ku-doho-la dɔŋsuŋ ma tuu tel sɔsuŋ tuɔŋ a nyu. Sɔsu-la ma nyu a nyagɛba kpu. Ba bi wasa.
7 E outra caiu entre espinhos, e, crescendo os espinhos, a sufocaram, e não deu fruto.
8 Ku-doho-la dɔŋsuŋ ma lii tel tiŋtee-zɔmuŋ lɛ a nyu a waa a wasɛ woruŋ. Dɔŋsuŋ hɛ biee mara ari fii fii, dɔŋsuŋ ma mahiŋ batori batori, dɔŋsuŋ ma zɔlɔ zɔlɔ.”
8 E outra caiu em boa terra e deu fruto, que vingou e cresceu; e um produziu trinta, outro, sessenta, e outro, cem.
9 Yesu magɛ namaga-la dɛrɛ, ŋii nɛ u bul, “Digilaa tiŋŋaa, má wuoli ma digilaa a nii wiaa deeŋba.”
9 E disse-lhes: Quem tem ouvidos para ouvir, que ouça.
10 Ŋii nɛ nialiŋ viiri. Aŋ ka Yesu duŋduŋa hɔŋ. U haritooroo ari nialiŋ si kpagɛ dimɛ, ba ku piɛsɛ namagaba-la bubuɔsaa.
10 E, quando se achou só, os que estavam junto dele com os doze interrogaram-no acerca da parábola.
11 Ŋii nɛ u bula piba a bul, “Ma niaa deeŋba nɛ Wia dagɛ u kuorii-la bubuɔŋ pa. Ama ni-kaanaa-na kala, namagaba nɛ u yie kaa didagɛba.
11 E ele disse-lhes: A vós vos é dado saber os mistérios do Reino de Deus, mas aos que estão de fora todas
12 Ŋii nɛ ba yie jegili jegili aŋ bi ba bubuɔsaa wuo jiŋ, a bira nyilimi nyilimi aŋ bi kuŋ-kala ma wuo na. Di ba nɛ fa jiŋ ba bubuɔsaa, ba fa jaŋ birima to Wia, di u joŋ ba haachɛba chɛba.”
12 para que, vendo, vejam e não percebam; e, ouvindo, ouçam e não entendam, para que se não convertam, e lhes sejam perdoados os pecados.
13 Ŋii nɛ Yesu piɛsɛba a bul, “Ma bi namaga deeŋ bubuɔŋ jiŋ? Ɛɛ nɛ saa ma jaŋ ŋaa a jiŋ namagaba kala bubuɔsaa?” aŋ dagɛ namaga-la bubuɔŋ. U si,
13 E disse-lhes: Não percebeis esta parábola? Como, pois, entendereis todas as parábolas?
14 “Baal-la síi du̱u kiaa, u nagɛ Wia niiŋ wiaa nɛ u kaa lii di u du̱u ŋii.
14 O que semeia semeia a palavra;
15 Kialiŋ si tel woŋbiiŋ lɛ nɛ ŋaa nialiŋ si yie nii Wia niiŋ wialiŋ. Di ba nii wialiŋ dɛrɛ, Sitaani yie guu kɔ a kɛŋ wii-la a liiri ba tuɔsaa lɛ.
15 e os que estão junto ao caminho são aqueles em quem a palavra é semeada; mas, tendo eles a ouvido, vem logo Satanás e tira a palavra que foi semeada no coração deles.
16 Kialiŋ ma si tel kpaginyiliŋ nyuŋ nɛ ŋaa nialiŋ si yie nii Wia niiŋ wialiŋ a guu laa wialiŋ dii ari tuɔtɔruŋ.
16 E da mesma sorte os que recebem a semente sobre pedregais, que, ouvindo a palavra, logo com prazer a recebem;
17 Ama ba bi bɔyɛ kɛnɛ a nagɛ kialiŋ naapoloo si bi tiŋteeŋ jua. Ba jaŋ sɛi wii-la a tou mu magɛ ŋii. Di hɛɛŋ nɛ juuba, koo di ba to naasiŋ dudɔgisɛba a tiŋ wii-la wiaa, ba tuɔŋ lii wii-la lɛ. Ba joŋo ta.
17 mas não têm raiz em si mesmos; antes, são temporãos; depois, sobrevindo tribulação ou perseguição por causa da palavra, logo se escandalizam.
18 — ausente —
18 E os outros são os que recebem a semente entre espinhos, os quais ouvem a palavra;
19 — ausente —
19 mas os cuidados deste mundo, e os enganos das riquezas, e as ambições de outras coisas, entrando, sufocam a palavra, e fica infrutífera.
20 Kialiŋ ma si tel tiŋtee-zɔmuŋ lɛ ma nɛ ŋaa nialiŋ si yie nii Wia niiŋ wialiŋ. Ba nii wialiŋ a laa hɛ ba tuɔsaa lɛ a kɛŋ doho, dɔŋsuŋ mara ari fii fii, dɔŋsuŋ mahiŋ batori batori, dɔŋsuŋ zɔlɔ zɔlɔ.”
20 E os que recebem a semente em boa terra são os que ouvem a palavra, e
21 Ŋii nɛ Yesu bira bul, “Ŋ níi chɛ pulumuŋ a chol chaaniŋ ku juu dia, ŋ jaŋ kɛŋ gbaŋa a chu tɔɔ? Koo ŋ jaŋ joŋo kii godo bubuɔŋ? Ai, ŋ jaŋ joŋo kii kua nyuŋ duu chaanɛ.
21 E disse-lhes: Vem,
22 Wu-faali tuo, see duu ku lii di-jaliŋ. Wii-kala si hɛ birimiŋ tuɔŋ ma jaŋ ku lii pulumuŋ.
22 Porque nada há encoberto que não haja de ser manifesto; e nada se faz
23 Digilaa tiŋŋaa, má wuoli ma digilaa a nii.”
23 Se alguém tem ouvidos para ouvir, que ouça.
24 U bira bula piba a bul, “Má fiɛlɛ ma siaa woruŋ ari wialiŋ ma síi nii. Ŋii titia ma si to ma dɔŋsuŋ tiŋŋaa lɛ, ŋii titia nɛ Wia ma jaŋ joŋo toma lɛ.
24 E disse-lhes: Atendei ao que ides ouvir. Com a medida com que medirdes vos medirão a vós, e ser-vos-á ainda acrescentada.
25 Nii-la kala síi to Wia niiŋ wiaa, Wia jaŋ faasa pɛu lɛ duu to woruŋ. Nii-la ma si bi Wia niiŋ wiaa ka to, Wia bi jaŋ pɛu lɛ. U si pɛu lɛ mua-la maa, u jaŋ laa u kua.”
25 Porque ao que tem, ser-lhe-á dado; e, ao que não tem, até o que tem lhe será tirado.
26 U bira bula piba a bul, “Wia kuorii-la nagɛ ari nia si sie a mu di u du̱u kiaa baga lɛ nɛ.
26 E dizia: O Reino de Deus é assim como se um homem lançasse semente à terra,
27 Taŋ biri u miira mu piŋ. Taŋ pul u bira sii. Tapulaa baŋmɛnɛ u sie di kialiŋ nyua a waa, ka u bi jiŋ ba si ŋaa ŋii a nyu.
27 e dormisse, e se levantasse de noite ou de dia, e a semente brotasse e crescesse, não sabendo ele como.
28 Ba yie nyu ba titia lɛ a waa a hɛ nyuŋ a bii ba titia lɛ.
28 Porque a terra por si mesma frutifica; primeiro, a erva, depois, a espiga, e, por último, o grão cheio na espiga.
29 Ba bia, u ŋaa ba joŋ sia a kaa mu kuŋ.”
29 E, quando foice, porque está chegada a ceifa.
30 Ŋii nɛ Yesu bira piɛsɛba a bul, “Bɛɛ nɛ la jaŋ joŋ Wia kuorii-la a magisɛ? Wu-bɛɛ nɛ la jaŋ kaa dagɛ u bubuɔŋ?
30 E dizia: A que assemelharemos o Reino de Deus? Ou com que parábola o representaremos?
31 U nagɛ ku-doho kubala ba síi yirɛ masitad nɛ, ba yie joŋ a du̱u. Baa du̱u, di u bi wii maga. U nɛ muuro kii ku-doho-na kala si hɛ dimɛ.
31 É como um grão de mostarda, que, quando se semeia na terra, é a menor de todas as sementes que há na terra;
32 Ba nɛ du̱u dɛrɛ, u nyu. U yie sii waa a ŋaa tia a kii baga ku-duuloo kala kala. U naakelee yugɛ. Diibiisiŋ yie ku sagɛu lɛ a saa ba dɛlliŋ dimɛ.”
32 mas, tendo sido semeado, cresce, e faz-se a maior de todas as hortaliças, e cria grandes ramos, de tal maneira que as aves do céu podem aninhar-se debaixo da sua sombra.
33 Yesu magɛ namagaba a yugɛ a didagɛ niaa. U yie didagɛba a magɛ ŋii ba si jaŋ wuo laa a hɛ ba nyuŋ lɛ nɛ.
33 E com muitas parábolas tais lhes dirigia a palavra, segundo o que podiam compreender.
34 U yie bi sɛi duu bul wii-kala polli see u magɛ namaga. Ama ba di u haritooroo duŋduŋa nɛ hɔnɔ, u yie dagɛ namagaba-la bubuɔŋ a piba nɛ.
34 E sem parábolas nunca lhes falava, porém tudo declarava em particular aos seus discípulos.
35 Chɛɛ-la titia didaaniŋ u bula pi u haritooro-la a bul, “Má leŋ di la chol muga cholo.”
35 E, naquele dia, sendo já tarde, disse-lhes: Passemos para a outra margem.
36 Ba ta ni-daŋ-la kala ba viiri, aŋ ku juu liiŋ daboro-la u fa si hɔnɔ a kɛnu baa mu. Liiŋ daborusuŋ dɔŋsuŋ ma nɛ hɛ dimɛ a mumu.
36 E eles, deixando a multidão, o levaram consigo, assim como estava, no barco; e havia também com ele outros barquinhos.
37 Ŋii nɛ di pel-duo kubala suomo ŋiŋaa a ku ŋmoo liiŋ hɛ liiŋ daboro-la lɛ u chichɛ duu su̱.
37 E levantou-se grande temporal de vento, e subiam as ondas por cima do barco, de maneira que já se enchia de água.
38 Ama Yesu fa piŋ doŋ nɛ daboro-la hariŋ a yelli nyu-yelle. Ba ku chisu a bula pu a bul, “La kuhiaŋ, ŋ bi jiŋ di laa chɛ la suu nɛɛ?”
38 E ele estava na popa dormindo sobre uma almofada; e despertaram-no, dizendo-lhe: Mestre, não te importa que pereçamos?
39 Ŋii nɛ u sii doŋ lɛ a kpia pel-la lɛ a bula pi muga-la maa duu fiɛla piŋ. Pel-la kɛrɛ, ka leriŋ kala ŋaa fuii.
39 E ele, despertando, repreendeu o vento e disse ao mar: Cala-te, aquieta-te. E o vento se aquietou, e houve grande bonança.
40 Ŋii nɛ Yesu piɛsɛ u haritooro-la a bul, “Bɛɛ nɛ tii fawulluŋ kɛŋma? Ma ha bi yarida ŋaa?”
40 E disse-lhes: Por que sois tão tímidos? Ainda não tendes fé?
41 Ŋii nɛ fawulluŋ kɛŋba woruŋ, ba pipiɛsɛ dɔŋɔ, “Kubɛɛ nɛ saa paala ŋaa nia deeŋ? Peliŋ ari mugisuŋ kala tuto u niiŋ.”
41 E sentiram um grande temor e diziam uns aos outros: Mas quem é este que até o vento e o mar lhe obedecem?

Ler em outra tradução

Comparar com outra